Era un vechi slogan al liberalilor in perioada interbelica, acela ca ei, ca partid, si Romania, ca tara, trebuie sa faca o politica de balanta, sa alterneze cand de o parte, cand de cealalta, pentru a-si atinge obiectivele. Suntem mult prea mici, spunea lozinca, pentru a decide prin noi insine o problema europeana. Mult mai potrivit este sa gasim punctul de echilibru si, dupa ce marile puteri s-au pozitionat de o parte sau de alta ca in talgerele unei balante, noi sa aderam la cea care ne convine. Asta abia atunci cand echilibrul va fi atat de fin incat prezenta noastra va conta si va fi cea care va inclina balanta de o parte sau de alta.
Un exemplu al acestei “politici de balanta” sau al “jocului bizantin”, cum a mai fost numita, este si aderarea noastra la NATO, obtinuta intr-un moment in care Statele Unite, pe de o parte, si marii sai aliati europeni, pe de alta parte, se blocasera reciproc in problema Iraqului iar punctul de vedere al romanilor si balticilor, acelasi ca al americanilor, a facut ca punctul de vedere al SUA sa para justificat si necesar.
O asemenea politica de balanta credeam ca vrea sa faca, aproape explicit, si PNL. In timp ce Tariceanu pare sa se fi apropiat de Iliescu mai mult decat a reusit Geoana sa o faca, Orban anunta ca nu digera prea usor alianta PNL-PSD care se intrevede.
Pedepsirea lui Orban m-a adus insa cu picioarele pe pamant. In loc de o balanta, care presupune un joc de finete, m-am trezit martor la o cumpana, un boloboc din ala de tamplari, in care intreg partidul se inclina dupa cum se inclina lucrurile in afara sa, in cautarea unui iluzoriu echilibru pe care, in mod real, nu il poate obtine: din motive logice, nici alaturi de socialisti, si, din motive evidente, nici alaturi de crestin-democrati.
Tariceanu a facut, pana acum, o echilibristica admirabila. Ca joc in sine, daca am fi la circ. Profitand de intoleranta apa-ulei dintre PD si PSD, Tariceanu a condus guvernul asa cum a vrut. Si, constient ca e ultima sansa a partidului pe care il conduce.
Alegerile locale sunt un prim semn bun pentru dreapta al acestei echilibristici fara precedent, in care Guvernul tine ani in sir cu doar 16%. La locale, PNL a scos scoruri de vis. Dar nici acest vis nu va dura vesnic si PNL va trebui, mai curand sau mai tarziu, sa intre in sluj la PSD.
Cam gata cu politica de balanta. Daca PNL nu poate (si evident ca nu poate) castiga la parlamentare locul 1 in fata PDL si al aliantei PSD-PC, partidul liberal schimba politica balantei cu cea a bolobocului si toata organizatia sa de conducere alearga dupa o mult prea mica bula de aer.
No comments yet... Be the first to leave a reply!