Nu e o dramă italiană în regia lui Vottorio de Sica, e o manea românească în regia lui Adrian de Vito. Aflat la comemorarea unor amintiri din copilărie, Adi Minune a evocat furturile de biciclete şi pepeni care i-au marcat adolescenţa, îndeosebi atunci când, deja pe bicicletă, dădea iama prin bostănărie: “Dumnezeu m-a văzut, am căzut de pe bicicletă rău, m-am julit tot şi am spart toţi pepenii”, şi-a amintit cu romantism de vremurile de japcă şi sfadă fostul infractor Adrian Minune, în prezent, normal, milionar. [citat mai jos]
Povestea din spatele lui Adrian Minune: Am furat o bicicletă ca să merg la şcoală
Când spui Adrian Minune, spui manelist. Are deja o etichetă, fiind considerat „tăticul” acestui gen muzical. În spatele miliardarului de azi se ascunde însă o poveste tristă. A unui copil nefericit, care nu a ştiut ce înseamnă să te joci, care a furat o bicicletă ca să poată să ajungă la şcoală şi care a muncit de mic pentru o bucată de pâine. etc…(vdtonline.ro)
One Response to “Copilul minune, hotul de biciclete”